Sf. Cuv. Părinți uciși în muntele Sinai

Intru această lună în 14 zile, sfinții cuvioși părinți ce s'au ucis în muntele Sinai.

Aceștia dorind de viața sihăstrească, lăsând toate lucrurile lumești, locuiau în pustie, cu cari împreună erà și fericitul Nil, carele fusese eparh în Constantinopol, carele și cu puterea științii (fiind foarte învățat) și cu Darul sfântului Duh, foarte frumoase cărți a scris, îndemnătoare spre nevoință, pomenind și de viața și prada și uciderea acestor prea cuvioși părinți, de vreme ce aceștia s'au ucis de barbarii ce le zic vlemii, cari din Arabia până la Eghipet și spre marea Roșie se întind la pustie. Și mai 'nainte cu mulți ani pe vremea împărăției lui Dioclitian și a lui Petru patriarhul Alexandriei, s'au omorît și alții, cari și aceia sihăstreau în muntele Sinai. Că ieșind Saracinii cari locuiau și ei în muntele Sinai, murind mai marele acestora, au ucis pre mulți din sihastri, iară alții scăpând la cetate, s'au arătat Saracinilor noaptea pară de foc, arzând tot muntele și para se suia până la Cer, care văzând Saracinii s'au speriat și lepădându-și armele au fugit. Deci, cei dintâiu uciși, erau treizeci și opt, având multe rane pre trupurile lor, însă dintr'înșii s'au aflat doi vii: Sava și Isaia, iară de cei uciși, unora li se tăiase capetele de tot, altora se țineau de o parte capetele în piele, alții jumătate tăiați. Pre cari i-au îngropat acești doi părinți, cari au povestit și celece s'au întâmplat.

From the Menaion for January, 1926, p. 235–236 About the source