Sf. Petru Vameșul

Intru această zi, pomenirea fericitului Petru Vameșul.

Acesta erà pre vremea împăratului Iustinian, încredințându-i-se toată ocârmuirea Africii, a stătut patrichiu. Dar cu totul crud fiind și nemilostiv, era cunoscut de toți și numit fidolas (adică scump); deci odată unul din săraci spre cercare apropiindu-se de el, cereà milostenie, iară el apucând o pâine (căci atuncea se întâmplase să-i aducă brutarul pâinile ce i le gătise), cu mânie asupra săracului, ca cu o piatră a aruncat cu acea pâine. Deci n'au trecut două zile, și patrichiul a căzut în boală, și vedeà că are să dea răspuns de celece a făcut. Apoi i se păreà că vede o cumpănă și că despre partea stângă a ei, se adunau oarecarii negri și puneau faptele lui cele rele, iară despre partea dreaptă vedea oarecari bărbați, cu haine albe îmbrăcați și minunați la față, carii nu aflau ce alt bun să pue ca să vie cumpăna dreaptă de o potrivă cu cealaltă, de cât numai pâinea aceeace o aruncase cu mânie asupra săracului. Acestea văzându-le Petru, și-a venit întru sine, și îndată ce s'a ridicat din boală, a împărțit la săraci nu numai averea sa toată, ci și hainele ce purtà le-a dat unui sărac. Și fiindcă a văzut în visul său pre Hristos purtând acele haine, pentru aceasta fericitul s'a vândut și pre sine la un argintar, și prețul l-a dat săracilor. Deci fiindcă vedeà fericitul că în urmă are să se cunoască cine este, pentru aceasta vrând să fugă din casa stăpânului său, a zis către portarul carele erà surd și mut: Intru numele lui Hristos auzi-mă și-mi deschide poarta. Și o minune! surdul și mutul auzeà și vorbeà; deci deschizându-i-se, a ieșit și s'a dus la Ierusalim. De acolo ducându-se, a mers la Constantinopol unde a și adormit în Domnul, și s'a îngropat la locul numit al boului în însăș casa sa.

From the Menaion for January, 1926, p. 325–326 About the source