Sf. Cuv. Salaman

Intru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Salaman sihastrul.

Lângă marginea râului Eufratului, este un sat spre apus, cu numele Capersanà, din care erà fericitul acesta Salaman, carele pentrucă a iubit liniștită viața monahilor, pentru aceasta aflând în satul cel de ceia parte de râu o mică chilie, s'a închis într'însa fără să-i lase ușe ca să poată ieșì, și fără de fereastră ca să-i intre lumina. Ci odată pe an, săpà pământul pe de desubt și ieșià afară, și cercând puțină supărare, își strângeà hrana de nevoie preste tot anul, și așa a petrecut mulți ani fericitul. Deci aflând Arhiereul locului de bunătatea lui, s'a dus la el vrând ca să-i deà preoția. Și săpând puțină parte a chiliei, a intrat în lăuntru și puindu-și mâinile preste capul lui, a săvârșit rugăciunea hirotoniei. Și ia spus lui multe și i-a vestit Darul preoției ce i-a dat; însă nici un cuvânt n'a auzit din gura cuviosului. Deci s'a dus Arhiereul, poruncind ca să se zidească iarăși partea chiliei cea stricată. Altă dată a trecut noaptea Eufratul creștinii locuitori satului și i-au stricat chilioara. Apoi luându-l pre el ridicat, l-au dus în sat fără să se împotrivească el la aceiace au făcut ei, și fără să le zică așà să facă. Deci având în satul lor altă chilie gata, l-au închis într'însa; iară cuviosul asemenea se liniștea și acolo, fără să vorbească cu cinevà. Iară după puține zile, creștinii ce erau locuind în alt sat, de cea parte de râu, ducându-se noaptea i-au stricat chilioara aceia, și luând asemenea pre sfântul ridicat, l-au dus în satul lor fără să li se împotrivească cu cuvântul, și să-i silească ca să-l lase, și fără să se ducă de voie. Așà cu desăvârșire s'a făcut pre sine mort fericitul în viața aceasta. Pentru care și adeverind glasul apostolului Pavel, ziceà de trei ori fericitul: „De aceia nu mai viez eu, ci viază întru mine Hristos, iară ceice acum viețuesc în trup, viețuesc întru credința Fiului lui Dumnezeu, celuice m'a iubit pre mine, și s'a dat pre sine pentru mine”. (Galateni, cap. 2, v. 20). Cu asemenea chip omorându-se pre sine fericitul Salaman, ca nici unul vreodată și-a petrecut viața până s'a mutat către Domnul, că să dănțuiască în veci.

From the Menaion for January, 1926, p. 366 About the source