Sf. Cuv. Varadat

Intru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Varadat.

Acesta erà din cetatea Antiohiei și iubind viața sihăstrească și filosofească, s'a închis pre sine întru'o chilioară- De acolo apoi s'a dus pe o culme de deal mai înaltă, și-și făcu o ladă de lemn, atâta de mică, încât nu-i încăpeà trupul. Pentru aceasta erà silit pururea să se plece, neavând înălțimea potrivită cu trupul său, nici fiind scândurile lipite; ci fiind și scurtă în păreți, și asemena cu niște lațuri deschise, întru cât nici de vătămarea ploiei, nici de arsura soarelui se puteà apărà. Deci multă vreme viețuind în acest loc, mai în urmă a ieșit, supuindu-se îndemnărilor lui Teodot episcopul Antiohiei. Deci sta deapururea avându-și mâinile întinse spre Cer, și lăudând pre Dumnezeul a toate, și trupul avându-și acoperit cu o haină de piele, numai o deschizătură lăsată spre răsuflarea nasului și a gurei, și tot acest necaz îl sufereà neavându-și nici trupul sănătos; ci foarte de multe patimi fiind cuprins. Dar fiind învăpăiat de înfocată osârdie, și de dragoste dumnezeească, se sileà a pătimì pentru răsplătirea cununilor, pe care aștepta să le primească mutându-se către Dumnezeu.

From the Menaion for February, 1929, p. 222 About the source