Sf. Chira și Marana

Intru această zi, pomenirea sfintelor femei: Chira și Marana.

Patria acestora erà Veria cea despre răsărit; iară neamul, cel mai ales și strălucit și creșterea potrivită cu neamul. Ci pre toate acestea defăimându-le, și intrând într'o căsuță mică, căreia i-a astupat ușa cu zid, și cu pietre, și lăsând o ferestruică, prin care primeà înlăuntru hrana cea de nevoie, și vorbeau cu femeile cele ce mergeau către dânsele, înălțau doxologhii lui Dumnezeu. Și toată vremea cea de preste an o petreceau în liniște; numai în vremea cincizecimei vorbeau. Și singură Marana vorbeà cu cele ce mergeau la ele; căci glasul Chirei, nimenea vreodată l-a auzit vorbind. Și purtau pre trupul lor lanțuri de fier foarte grele, și îmbrăcămintele le erau foarte mari, în cât le acopereà cu totul picioarele și tot trupul. Cu asemenea chip viețuind, au săvârșit patruzeci și doi de ani. Cu postirea și cu suferirea răbdării, atâta s'au osebit, în cât odată gustau hrană în patruzeci de zile, trei ani întregi și în ceilalți trei, după trei săptămâni, precum dumnezeescul Daniil. Ci și la purtătorul de viață mormântul lui Hristos ducându-se, nicicum n'au gustat hrană, pânăce au făcut închinăciunea. Și iarăși întorcându-se fără a mâncà, au săvârșit călătoria; iară lungimea căci erà de douăzeci de verste, precum am zice de douăzeci de zile. Și ducându-se încă și la biserica cea din Isavria, a bunei biruitoare mucenițe Tecla, asemenea au făcut, s'au dus și s'au întors fără a mâncà. Deci acestea cu asemenea viețuire împodobind neamul femeesc, au alergat către Domnul pre carele îl doreau.

From the Menaion for February, 1929, p. 280 About the source