Sf. Cuv. Pavel Prostul

Intru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Pavel Prostul.

Acest întru sfinți părintele nostru Pavel, carele și prost s'au numit era plugar și prostatic, însă fără de răutate și neprefăcut la minte, ca nimenea altul. Dar avea soție înrăutățită și prea curvă și întru multă vreme se tăinuia de dreptul. Deci într'una din zile fără de veste viind el din țarină, afară de vremea obișnuită, (precum urmează a se întâmpla) au aflat pre soția sa prea curvind în casa sa. Și zâmbind de râs au zis către ei: Bine, bine, nu-mi pasă nimic, mă jur pre Iisus, eu de acum înainte nu voi nici cu ochii să o văz. Iară către prea curvar au zis: Aibi-o pre ea și pre copiii ei, și eu mă duc și mă voi face monah. Și îndată lăsându-le pre toate și bine rânduindu-le, s'au dus către fericitul Antonie și lovind în ușă au eșit fericitul Antonie și i-au zis lui: Cine ești frate și ce cauți aicea? iară el au răspuns: Strein sunt și am venit către tine să mă fac monah. Iară sfântul i-au zis: Bătrân fiind de șasezeci de ani nu poți să te faci monah, nici să suferi scârbele și reaua pătimire a pustiei. Iară dacă voești, du-te la Chinovie ca să afli cu îmbelșugare cele spre trebuința trupului și să petreci fără de osteneală împreună cu monahii aceia. Căci frații vor ajuta neputinței tale, fiindcă eu petrec singur. Și la cinci zile mănânc odată pâine și aceasta mai mult flămând. Ci el însă nu suferea să audă acestea dela bătrânul și se sârguia ca să rămâie împreună cu el. Deci neputând sfântul ca să-l depărteze au închis ușa chiliei și l-au lăsat pre el afară trei zile, neieșind sfântul afară pentru ca să-l vadă pre el. Insă Pavel au rămas postind și nu s'au dus. Iară a patra zi silind pre sfântul oare carea trebuință neapărată au deschis ușa chiliei și aflând pre Pavel i-au zis: Du-te bătrânule de aicea, nu mă sili, nu poți fi împreună cu mine. Iară Pavel i-au zis: Cu neputință este să mă duc aiurea. Atuncea înțelegând sfântul că Pavel nu avea nici traistă, nici pâine, nici apă, nici altceva, au zis către el: De vei avea ascultare și vei face cele poruncite de mine fără de lenevire și fără de cârtire, vei putea și aicea să te mântuiești. Iară de nu le vei face acestea, ce te ostenești în zadar și nu te întorci de unde ai venit? Iară Pavel răspunzând au zis: Ori câte-mi vei porunci, pre toate cu osârdie le voi face. Atuncea sfântul i-au zis: Stai drept aicea și fă rugăciune, până voi ieși ca să-ți aduc ție de lucru. Deci intrând fericitul Antonie în peșteră lua seama printr'o ferestruică și vedea pre Pavel că stà nemișcat, rugându-se și prăjindu-se de arsura soarelui. Iară după a șaptea zi, au ieșit sfântul și udându-i ramuri de finice, au zis lui Pavel: Ia-le acestea și le împletește șirag, precum mă vezi pe mine împletind. Deci, cu multă osteneală, au împletit bătrânul până la al noulea ceas, cincisprezece stânjeni. Și sfântul i-au zis: Rău ai împletit, despletește șiragul și-l împletește dintâi. Și era Pavel postind șapte zile. Acestea le făcea sfântul Antonie, ca îngreuindu-se Pavel să se ducă dela el. Iară Pavel cu multă îndelungă răbdare și osârdie despletind șireagul și iarăși fără de cârtire și fără de a se rușina, cu multă rânduială împletindu-l, au spăimântat pre sfântul. Pentru care și umilindu-se, apuind acum soarele, au zis către Pavel: Vei să mâncăm puțină pâine? iară Pavel au zis: Precum poruncești părinte. Care acestea iarăși au muiat inima sfântului. Și puind masă au pus pre ea patru bucățele de pâine care era de șase unghii una (adecă patruzeci și opt de dramuri) și au muiat pentru dânsul una, iară pentru bătrânul trei. Și începând Antonie psalmii ca și întru aceasta să ispitească pe Pavel, au cântat de două ori pre acelaș psalm poftorindu-l; iară Pavel mai cu osârdie făcea rugăciune împreună cu sfântul. Și zicea bătrânul către Pavel: Șezi la masă și ia aminte să nu te atingi de cele puse înainte. Și făcând dupre porunca lui i-au zis sfântul: scoală-te, și făcând rugăciune culcă-te. Și Pavel, nici cum atingându-se de hrană, au făcut așa. Iară pe la miezul nopții sculându-se Antonie la rugăciune, au sculat și pre Pavel, și până la al noulea ceas din zi i-au îndelungat rugăciunile.

Iară făcându-se seară au mâncat Antonie părticica sa și de alta nu s'au mai atins. Iară Pavel mâncând mai cu zăbavă, mai avea încă din părticica ce mânca și în sfârșit, după ce au mâncat o toată i-au zis Antonie: Bătrânule, mănâncă și altă bucată de pâine. Și Pavel i-au zis: Dacă vei mânca și tu, voi mânca și eu. Iară Antonie i-au zis: Destul îmi este o bucată, căci sunt monah. Și Pavel i-au zis: Deci și eu voi a mă face monah, destul îmi este și mie o bucată. Și sculându-se au cântat și după ce au dormit puțin, sculându-să, iarăș au început a cânta. Și făcându se ziuă l-au trimis pre el, ca să umble prin pustie și după trei zile să se întoarcă. Care făcându-se și întâmplându-se a veni oarecari frați la Antonie, Pavel lua aminte ce este dator să facă. Deci sfântul i-au zis lui: Slujește fraților cu tăcere, nimic gustând până ce se vor duce. Și după ce acum să plinea a treia zi, negustând nimic Pavel, îl întrebă pre el frații, zicând: Pentru ce taci? iară el nerăspunzând, i-au zis sfântul vorovește fraților și au început a vorovi. Deci într'una din zile aducând oarecine la sfântul un chiup cu miere o au vărsat pre pământ și după aceasta au zis lui Pavel: strânge mierea într'un vas și ia seama să nu strângi împreună și niscai gunoaie netrebnice. Și aceasta făcându-se nici cum s'au turburat, sau s'au schimbat Pavel. Intru altă vreme iarăș i-au poruncit lui să scoată apă toată ziua și să o verse fără de nici un folos. Și altă dată iarăș spintecându-i sfântul haina lui, i-au poruncit lui cu silință să o coasă. Deci după ce l-au văzut pre el sfântul, că făcea toate poruncile lui neîndoit, fără de cârtire, sau oprire, au zis către el: Iată frate, dacă vei putea să faci în toată ziua așa, rămâi împreună cu mine. Iară de nu, du-te de unde ai venit. Către carele au zis Pavel: Nu știu de ai să-mi poruncești ceva mai mult decât aceasta, căci cele până acum poruncite, cu ușurință pe toate le fac. Deci acest fel și atâta de multă ascultare și smerenie au câștigat fericitul acesta Pavel. Incât și dar au luat asupra dracilor ca să-i izgonească și deplin încredințându-se marele Antonie, îl avea împreună până la o vreme. Apoi făcându-i chilie, l-au așezat acolo, ca să se învețe a da război împrotiva vicleșugurilor drăcești. Deci dar petrecând un an în deosebi și arătându-se făcător de minuni și slujind lui Dumnezeu cu vrednicie, s'au dus la cereștile lăcașuri.

From the Menaion for March, 1930, p. 49–51 About the source