Sf. Cuv. Pavsicacos, episcopul Sinadei

Intru această zi, prea cuviosul părintele nostru Pavsicacos, Episcopul Sinadei.

Acest fericit aveà patrie cetatea Apamiei, și părinți din cei aleși și de bun neam, și hrăniți cu adevărata credință creștinească. Iară el tânăr încă fiind, se înfrânà pre sine cu postul, cu întinsa rugăciune și cealaltă aspră petrecere. Pentru care s'a și supus vieții sihăstrești și se hrăneà cu puțină pâine și apă; și întrebuințând meșteșugul doftoresc, vindecând împreună trupurile și sufletele, se ostășà și asupra dracilor, și-i izgoneà, slăbănogirile le vindeca, îngheboșirile îndreptà, și alte prea slăvite minuni săvârșeà. Iară prin vădirea celui ce pre toate le face arătate făcându-se cunoscut Patriarhului Constantinopolei, carele erà fericitul Chiriac, și de el hirotonisit fiind, s'a trimis la biserica Sinadilor. Aici îndată cu praștia cuvântului a izgonit pre lupii cei gânditori, și cu cuvântul cel ascuțit tăindu-i ca pre niște mădulare putrede, i-a scos afară, ca să nu pricinuiască vreo vătămare părței celei sănătoase. Așà turmelor sale dând netemere împreună și vindecare, s'a dus la Constantinopol, și întâlnind pre împăratul Mavrichie, și vindecându-l de patima de care erà stăpânit, l-a plecat ca prin hrisov să dăruiască cetății sale dajdia cea de preste an, care erà o litră de aur. Așà întorcându-se spre Sinada, și ajungând la locul ce se numește Solun, prin singură rugăciunea a făcut să izvorască apă ca să mângâie setea celor ce călătoreau. Deci, așà bine și plăcut lui Dumnezeu viețuind, și la mulți făcându-se pricină de mântuire, și-a schimbat viața și s'a mutat către cele dorite.

Din Mineiul pe mai, 1928, p. 118–119 Despre sursă