Sf. Cuv. Canid

Intru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Canid.

Acesta erà pe vremea împărăției lui Teodosie cel mare, fiu fiind lui Teodot și Teofaniei cei ce își aveau locuința în laturea Capadochenilor, cucernici aflându-se ei și iubitori de Dumnezeu. Se zice încă că maica acestuia în vremea ce-l aveà pre el în pântece, se înfrânà de tot felul de bucate grase, iară după ce s'a născut, nici cum primià a suge din țâța stângă. Iară dacă cândva maică-sa s'ar fi lăcomit la hrană mai îndestulată, nici de țîța dreaptă nici cum se atingeà. Deci după ce s'a botezat, și s'a înțărcat trecând anii copilărești, a lăsat pre toate și s'a dus la munte, și închizându-se într'o mică peșteră, petreceà întru rugăciune și întru postire, și odată în săptămână gustà puține oarecare verdețuri crude și nesărate, petrecând cu așà chip șaptezeci și trei de ani. Deci fiindcă locul erà foarte bântuit de ape, și peștera se aflà încunjurată de multă umezeală, i s'a stricat cu totul perii capului și ai barbei, și așà în multă vreme răbdând fericitul, s'a mutat către Domnul.

From the Menaion for June, 1927, p. 100–101 About the source