Sf. Ahemenid Persul

Intru această zi, sfântul Ahemenid Persul mărturisitorul.

Ahemenid a stătut pe vremea lui Izdigherd fiul lui Gororan împăratul Perșilor și pe vremea lui Teodosie cel mic împăratul Romanilor în anii patru sute zece, bărbat minunat, fiu domnitorului cetății. Acesta lăsând credința tătâne-său, a crezut în Hristos; de care aflând împăratul, mult s'a nevoit, ca să-l întoarcă la credința lui cea dintâi; și fiindcă n'a putut, l-a golit pre el de bogăția ce aveà, de hainele ce purtà și de cinurile ce-l împodobià; și a poruncit ca gol să-l tragă cămilele oastei sale având numai o încingere preste mijloc. Iară după ce a trecut multe zile, s'a plecat împăratul din cămară și a văzut pre prea bunul acela bărbat, că se ardeà de soare și erà plin de mult praf. Deci ș'a adus aminte de strălucirea și slava, ce aveà dela tatăl său și a poruncit să vie să îmbrace cămașe. Apoi socotind că s'a muiat din aspra viețuire cea din nainte și de rușinea ce a suferit, i-a zis lui: Acum poate te-ai mai gândit, leapădă pre fiul teslarului, adică pre Hristos. Iară sfântul umplându-se de râvnă a sfâșiat cămașa cel îmbrăcase și aruncându-o pre ea împăratului a zis: Dacă tu socotești pentru cămașa aceasta, să-mi las eu evlavia mea, aibi-o pre ea împreună cu necredința ta. Această îndrăzneală văzându-o împăratul l-a gonit pre el gol din palat. Deci acesta cu temere de Dumnezeu și cu evlavie petrecându-și viața, în pace a adormit de trei ori fericitul și a luat cununa mărturisirii.

From the Menaion for November, 1927, p. 45–46 About the source