Sf. Mc. Azi

Întru această zi, pomenirea sfântului mucenic Azi, făcătorul de minuni.

Acesta erà pe vremea împăratului Dioclițian, în anii două sute optzeci și nouă, trăgându-se din satul Isaurilor, ostaș cu meșteșugul. Deci lăsând viața ostășască, petrecea prin pustietăți, întru care aflându-se, făceà multe vindecări și minuni, iară de oarecarii vânători fu pârît. Deci aducându-se față la Dioclițian și credința lui Hristos mărturisind, a fost dat la eparhul Achilin împreună cu o sută cincizeci de ostași. Cari trimiși fiind ca să pearză pre sfântul, au crezut și ei întru Hristos. Prin minunea ce-a făcut sfântul în acea călătorie; căci în vremea ce ostașii erau însetați, a scos apă și i-a adăpat în loc fără de apă. Deci eparhul primind pre sfinți în mâinile sale, i-a dus la un loc și a pedepsit pre sfântul Azi cu multe rane și munci, ca doară văzând ceilalți să se teamă, apoi l-au spânzurat pre el pe o roată și sub el a aprins un foc mare. Deci fiindcă văpaia s'a stins și sfântul a rămas nevătămat; pentru aceasta femeea eparhului și fiica lui au crezut în Hristos; atuncea eparhul a poruncit, mai întâiu să se taie capetele acelor o sută și cincizeci de ostași și a femeei și a ficei sale, iară mai în urmă a poruncit să bată pre sfântul cumplit și să-i taie și lui capul. Și așa fericiții pătimitori ai lui Hristos, au luat cu toții cununa cea neveștejită a mărturisirii.

From the Menaion for November, 1927, p. 279–280 About the source