Sf. Mc. Teodor din Antiohia

Intru această zi, sfântul mucenic Teodor cel din Antiohia.

Acest sfânt era pe vremea apostatului Iulian. Și fu prins de pre ulițe de eparhul Salustie, pentru o pricină ca aceasta. Când rău credinciosul Iulian, a poruncit ca să se ridice dela Dafne, adică dinaintea cetății Antiohiei, moaștele sfinților mucenici Vavila și cei împreună cu dânsul, atuncea creștinii, cei ce duceau sfintele moaște, cântau un Psalm al lui David, și la fiecare stare ziceau Stihul acesta: „Să se ruși- „neze toți cei ce se închină celor ciopliți”. Pentrucă elinii socoteau biruință, și neputință a lui Apolon din Dafne mutarea sfintelor moaște. Acest Stih auzindu-l Iulian, s'a turburat. Deci dupre porunca lui, fu prins sfântul Teodor acesta, fiindcă era și el râvnitor bunei cinstiri, și era unul din cei ce cânta pomenitul stih. Deci fiind spânzurat pre lemn pătimitorul lui Hristos, a fost rănit pre spate de bătăile vinelor de bou, și i s'a jupuit coastele cu unghiile; și așa era muncit sfântul de dimineață până în seară, apoi legat fiind cu lanțuri a fost aruncat la închisoare.

Iară a doua zi aflând Iulian de bărbăția ce a arătat tânărul, și știind că câți creștini rabdă până în sfârșit mucenia și se omoară, această moarte, tiranilor celor ce-i muncesc, adică, se socotește sfărâmare și rușine; iară mucenicilor celor ce se muncesc, se socotește biruință și slavă și bucurie. Aceasta zic, știind-o Paravatul, a poruncit să sloboade pre sfântul din închisoare. După acestea a întrebat unii pre sfântul acesta, de simția dureri, când cerca amarele acele munci. Către cari a răspuns, că la început, simțea puțină oarecare durere; apoi s'a arătat la el unul țiind în mâini o basma moale și răcoritoare; cu care-i ștergeà de pe obraz sudoarea, și-l îndemna spre îndrăzneală și bărbăție. Pentru aceasta și când muncitorii au contenit de a-l muncì, ziceà sfântul, că nu s'a bucurat pentru aceasta, ci mai vârtos s'a mâhnit. Căci prin contenirea muncilor, a contenit și cel ce se arătà (care erà înger ceresc) și nu-i mai pricinuià lui mai mult îndrăsneala aceia și mângâerea cerească. Cele de acest fel făcând nelegiuitul Iulian, el adică cu amară moarte și-a lepădat spurcatul său suflet în țara Persilor. Iară sfântul Teodor acestea pătimind dela el, în veci se veselește cu Domnul, odihnindu-se cu pace.

From the Menaion for November, 1927, p. 400–401 About the source