Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou

Intru această Lună în 28 de zile, pomenirea prea cuviosului Părintelui nostru și Mărturisitorul Ștefan cel nou.

Acesta a fost pre vremea împărăției lui Anastasie, căruia îi zic și Artemie, fiind Patriarh sfântul Ghermano. Deci erà născut și crescut întru împărăteasca cetate, fiu din părinți creștini, anume Ioan și Anna. Deci din tânără vârstă se îndeletniceà la carte, și se aflà în toate zilele cu maică-sa la biserica lui Dumnezeu, dându-se pre sine la post și la viață aspră. Pentru aceasta luă și cinul îngeresc, când a fost în vârstă de șasesprezece ani, și de atuncea mai mult sporia la duhovniceștile nevoințe, biruind toate pornirile trupului. Deci n'a trecut multă vreme, și minunatul Ioan Igumenul său, s'a odihnit cu pace. Și s'a pus fericitul Ștefan igumen la vestitul muntele acela al Avxentie, săvârșind calea nevoinței. Iară de vreme ce semănătorul de zizanie, diavolul, a voit a porni războiu mare și neîncetat asupra Bisericii, adică a nu se închinà sfintelor și cinstitelor icoane, și organul cel dintâi al acestui lucru a fost Leon Isavrul, carele și conon s'a numit. Ci el lipsi din viața aceasta, înfruntându-se de fericitul Ghermano, și dojenindu-se din destul. Iară cel dintrânsul născut vrăjmașul Constantin Copronim, a făcut mai mari răutăți decât tatăl său, prădând și pustiind Biserica, și arzând sfintele icoane, și izgonind, și muncind în tot felul pre monahi. Deci acesta aflând și de sfântul Ștefan că se închină icoanelor, și-l numește eretic, neascultând de porunca lui, nici vrând să se iscălească la eres, trimise de-l prinse, și după multe munci îl închise în temnița ce se zice Pretorion, unde erau închiși și alți aleși părinți, carii erau din multe locuri pentru pricina aceasta adunați, fiind toți la număr patruzeci și doi. Incă erau și alții cu prea cuviosul Petru și Andrei, de prin multe țări, trei sute la număr. Din carii unora nasurile erau tăiate, altora urechile, altora ochii scoși, și mâinile tăiate, și barbele rase. Pre carii aflându-i fericitul Ștefan îi sărutà și-i îndemnà către nevoință. Făcând la închisoarea Pretoriului toată rânduiala și slujba călugărească, așa precum s'ar fi aflat în monastire. Deci aflând împăratul de aceasta, și cum că Pretoriul s'a făcut monastire prin Ștefan, trecând unsprezece luni de când l-a închis într'acel Pretorion, îl scoaseră dela închisoare, și stând înaintea lui, porunci și-l aruncă jos bătându-l cu petre și cu lemne. Iară unul din ucigașii aceia, luă un lemn și-l lovi în moalele capului, de-i despică sfântul cap. Și așa și-a dat cinstitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu, și a luat cununa mărturisirei. Iară ceilalți ucigași îi trăgeau trupul mort și gol, pre uliță, de i se zdrobiau mâinile și picioarele, bătându-se de pietre, și i se dezrădăcinau degetele cu unghii cu tot, până când și altul oarecare din slujitorii diavolului vrând să facă mai multă mulțămire împăratului, aruncă o piatră mare de sparse pântecele Sfântului, și îndată i se vărsară mațele și toate măruntaele. Ci și un cârmaciu ieși cu un tăciune și lovindu-l în cap, și crăpându-i capul în două i s'au vărsat creerii jos pre pământ. Iară cinstitul său trup s'a aruncat de pângăriții aceia la locul ce se chiamă a lui Pelaghie. Apoi s'a îngropat de niște creștini la locul unde zace și astăzi.

From the Menaion for November, 1927, p. 439–440 About the source