Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat

Intru această lună în 8 zile, pomenirea sfântului măritului marelui mucenic Teodor Stratilat

Acesta a fost pe vremea împăratului Lichinie, trăgându-se de neam din Evhaita, locuind în Iraclia ceea ce se aflà lângă marea Neagră, și întreceà pre mulți la podoaba sufletului și la frumusețea trupului și la puterea cuvintelor; și cercau toți, ca să-i aibă prietenia. Drept aceea și Lichinie aveà multă sârguință ca să aibă adunare cu dânsul, măcar că auzise că este creștin, și se îngrețoșază de idoli. Drept aceea trimițând dela Nicomidia pre unii din ceata lui, le-a poruncit să aducă cu cinste înaintea lui pre Mucenicul. Iară ei dacă s'au întors, au zis, că fericitul Teodor a răspuns, că mai vârtos se cade împăratului a merge către dânsul cu dumnezeii lui cei mai mari; și îndată merse împăratul în Iraclia. Iară sfântul Teodor se îmbărbătà cu vedeniile cele din vis ce i se trimise dela Dumnezeu. Și când auzì că Lichinie este aproape, încălecă de-i ieși înainte, și-l cinstì precum se cuvine, iară el dându-i mâna dreaptă, și întrebându-l de sănătate, a intrat în cetate, și șezând într'un palat înalt, îndemnà pre fericitul Teodor, să facă jertfă dumnezeilor săi. Iar sfântul cerșindu-i pre dumnezeii cei mai lăudați, adică ca și cum să-i cinstească întâiu acasă, de aceea să le facă și la obște jertfe, dându-i voie împăratul, luă pre dumnezeii cei de aur și de argint, și la miezul nopții i-a sfărâmat, și făcându-i tot bucăți mici, i-a dat săracilor și lipsiților. Și dacă se făcù ziuă, a spus Maxentie Comentarisie împăratului, că a văzut capul dumnezeoaei celei mari Artemidei la un sărac purtându-l, și îndată se trimiseră fuștași de aduseră pre Sfântul cu porunca sa Lichinie, și întâi dezbrăcându-l fu întins de patru slujitori, și bătut cu șapte sute de bice de vine de bou pre spinare, și cincizeci pre pântece, și-l mai bătură cu măciuci de plumb preste grumaz; după aceea îl strujiră, și-l arseră cu făclii, și cu hârburi de scoici l-au frecat preste ranele cele bătute și arse, și-l aruncară în temniță, băgându-l cu picioarele în gros, și petrecu acolo nemâncat șapte zile. După aceea iarăș îl scoase; și-i pironiră pre cruce mâinile și picioarele. Apoi (o cruzime de fiare și neomenie!), au bătut prin părțile cele ascunse ale Mucenicului, un piron, carele a ajuns până la cele dinlăuntru ale lui. Și stà și prunci prin prejur de săgetà pre Sfântul în obraz și în ochi, alții iarăș cu cosoare croindu-l dea curmeziș preste părțile cele ascunse, i-au tăiat și testiculele cu totul, și rămâind noaptea pre Cruce, i se păreà lui Lichinie că a murit; ci s'a înșelat ticălosul, pentrucă de dumnezeescul înger fu dezlegat din legături, și slobod, și se făcù sănătos, și cântà, și mulțimeà lui Dumnezeu. Deci dacă s'a făcut ziuă, trimise Lichinie să ia trupul Mucenicului să-l arunce în mare. Și sosind trimișii, dacă văzură pre Sfântul că erà cu suflet, și cu totul sănătos, crezură în Hristos optzeci și cinci de oameni, și după dânșii alți trei sute de slujitori, cărora le erà căpetenie antipatul Chestis, cari fiind trimiși să omoare pre cei dintâi, au crezut în Hristos. Și dacă văzù Lichinie, că se face gâlceavă în cetate, a poruncit să tae capul Sfântului. Atuncea stătură multă mulțime de creștini de-i oprià, și abia potolindu-i Sfântul, și făcând rugă către Hristos, îi tăiară capul, săvârșindu-i alergarea mărturisirei. Iară sfintele lui moaște se mută din Iraclia la Evhaita, și-l puse în lăcașul părinților săi, precum a poruncit Mucenicul lui Avgar tahigrafului său să facă. Carele i-a scris mai pre larg toată istoria muceniei sale, întrebările și răspunsurile, câte una, și vremile și chipurile cele de multe feluri ale muncilor ce a văzut, și dela Dumnezeu ajutoriri, ce s'au făcut, fiind de față la mucenia lui.

From the Menaion for February, 1929, p. 90–91 About the source