Sf. Cuv. Teodor Studitul

Întru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Teodor egumenul Studiților mărturisitorul.

Acesta a fost pe când împărățià Constantin Copronim, din părinți evlavioși, anume Fotinò și Teoctista. Deci alegându-și de mic viața cea bună și învățând carte, s'a suit la înălțimea cunoștinței. Deci călugărindu-se și plinind tot felul de faptă bună, s'a învrednicit Darului preoțesc dela sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolei. Și aflându-se atunci egumen la mânăstirea Studitului prea cuviosul Platon, și paretisindu-se de igumenie, primì fericitul acesta igumenia, povățuind bine și cu plăcere dumnezeească turma cea încredințată lui, și păstorindu-o la pășunea mântuirii. Iară fiindcă a mustrat cu îndrăzneală pre împăratul Constantin, feciorul Irinei, împreună cu sfântul Tarasie, căci și-a lepădat pre legiuita sa femee și a luat pre alta. Pentru aceasta, unul din aceștia, adică sfântul Tarasie a fost scos dela scaunul său. Iară pre marele Teodor bătându-l, îl izgonì la Tesalonic. Apoi Constantin orbindu-se, se lipsì și de împărăție. Deci atuncea a fost chemat Teodor dela surghiunie. Însă când s'a făcut împărat Nichifor Patrichie, carele se numià și Stavrachie, iarăș s'a izgonit sfântul la Tesalonic. Iară dupăce a împărățit Leon Armeanul și căută să lepede sfintele icoane (atuncea mustrând cu îndrăzneală fericitul Teodor pre împăratul pentru sfintele icoane), a fost izgonit de către dânsul la ezerul Apoloniadei, și de acolo iarăș se trimise spre partea răsăritenilor, unde priimind vre-o sută de toiege pre spinare, le suferi cu vitejie. Și iarăș fu muncit de mai marele oastei cu grele bătăi. Și de acolo îl trimiseră la Smirna de-l închiseră într'o temniță, puindu-i picioarele în lemnul cel de munci. De aceea dacă luă Mihail Trailul împărăția, a fost scos din legături marele Teodor și chemat din surghiunie. Și având puțină odihnă, se află cu prietenii săi și cu bună nădejde a răposat întru Domnul. Era însă om uscățiv, galben la față, plăviț, avea peri cărunți și cam pleșuv la cap.

Din Mineiul pe noiembrie, 1927, p. 171 Despre sursă