Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare, începătorul vieții călugărești de obște din Palestina

Intru această lună în 11 zile, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Teodosie Chinoviarhul Incepătorul vieței deobște și dascălul pustiei.

Acest prea cuvios părintele nostru Teodosie, a fost din satul Mogarimu, din eparhia Capadochilor, din tată anume Proeresie și din maică anume Evloghia, credincioși și bine cinstitori amândoi. Deci, intrând la viață călugărească și luând portul acesta, merse la Ierusalim, de acolo s'a dus la Antiohia, la marele Simeon Stâlpnicul, dela carele s'a învățat și a deprins adaosul și procopseala ce vrea să aibă spre bunătăți, având a se face păstor a multor oi cuvântătoare. Apoi a petrecut sihăstrește lângă oarecarele Loghin om deapururea pomenit, petrecând în contenirea poftelor desăvârșit, într'atâta cât într'o săptămână odată mâncà. Și treizeci de ani pâine n'a mâncat și făcând și alte bunătăți. Ajuns-a la atâta înălțime, cât făcea și preaslăvite minuni, de vreme ce singur acest prea cuvios cu alt oarecarele părinte, vedeà pre monahul Vasilie celce murise și-și înnoise mormântul, stând cu frații și cântau împreună și la ceialalți erà nevăzut. Și neaflându-se foc, a aprins cărbunii cei stinși, acolo unde vreà să facă mânăstirea și pre oarecare femee ce a mers la dânsul o a vindecat de curgerea sângelui. Și dintr'un grăunț de grâu, ce l-a binecuvântat și l-a dat a făcut de se vărsà din jintițele cele de grâu. Și pre un copilaș ce căzuse într'un puț, arătându-se nevăzut l-a scos. Incă și mulțime de lăcuste a gonit, numai certându-le. Și rasa cea de păr a sfântului în loc de platoșă, a ferit în războaie pre Chiric comitul Anadolului de nu s'a rănit. Și pământul fiind asuprit spre roadele lui de secetă, l-a scăpat pogărând ploae cu rugăciunea sa. Și a proorocit încă și stricăciunea ce erà să se întâmple la Antiohia de cutremur. Și pre mulți a scăpat din furtuna și valul mării, arătându-se întru dânșii la primejdie. Și făcându-se dascăl a mulți ucenici, către Domnul a răposat. Și se face soborul lui la biserica sfântului apostol Petru.

From the Menaion for January, 1926, p. 207–208 About the source