Sfântul Cuvios Teofan

Intru această lună în 12 zile. Pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Theofan Mărturisitorul al Siggrianiei, carele au lăcuit în țarina cea mare.

Tatăl acestui sfânt s'au chiemat Isaac, iară maică-sa Theodota. Deci murind tatăl său, l-au crescut mumă-sa la domnia ce ocârmuia ei a Egheopelaghitonilor. Iară dacă s'au făcut de doisprezece ani, l-au logodit cu o copilă, și au petrecut cu dânsa în curățenie opt ani, și era amândoi foarte bogați, și sfătuindu-se în taină cu unul din slugile sale, avea mare dorire a să face călugăr, deci murind maică-sa, și lăsându-i multă și nespusă avere, iară socrul său tatăl copilei l-au grăbit să facă nunta dupre obiceiu. Și viind ziua cea orânduită, să facă danțurile și cântecele, și celelalte. Și viind vremea ca să se împreune tinerii la cămara lor, ș'au arătat taina gândului său cătră mireasa cea tânără a sa. Carea și ea aceiași au voit și s'au adeverit să facă și ea cu osârdie ori ce ar poftì el să facă. De care auzind el, au mulțumit lui Dumnezeu. Deci de atuncia își făcea amândoi rugăciunea și de zi și de noapte. Deci acestea aflându-le Leon păgânul împărat, și socrul său, au făcut sminteală gândului tinerilor. Și l-au trimes împăratul pre dânsul la cetatea Chizicului, să fie ispravnic, că atuncia să zidia. Și mergând cinstitul tânăr dintru ale sale cheltueli slujba împăratului au făcut. Iară când au fost de vârstă de douăzeci și unu de ani, murind și păgânul împărat, și socrul său, s'au mântuit de dânșii, nu numai el, ci și lumea. După aceia luând schiptrurile împărăției Irina împărăteasa, atuncia fiindu-le toate pre voe, ș'au împărțit averea la săraci și la lipsiți, și ș'au iertat robii cu cinste. Și dând cinstitei soții sale multă avere, o au făcut de s'au călugărit la o Monastire din Ostrovul Prințipului. Puindu-i numele Irina, în loc de Megalusa.

Iară pre sine s'au dat Domnului la Monastirea ce să află în muntele singrianilor ce să chiamă Polihronion. Și dacă s'au călugărit, nu i-au mai trebuit a mai stăpânì, ci așezându-se la chilia sa, îi era hrana din mâinile sale, fiind bun scriitor, și petrecând șase ani, în Ostrovul ce să chiamă Calolimn, la Monastirea cărea o au făcut el, iarăși au venit la muntele Siggrianiei. Iară când au fost de vârstă de cincizeci de ani, i-au venit o boală în vintre, și la rărunchi, carea să numește piatră, și dintru acesta cumplită boală au zăcut toată viața sa pre pat, nemișcat. După aceia luând împărăția Leon armeanul. Iară ce lucruri s'au întâmplat acestuia, fiește cine știe, că atuncia nebunul și spurcatul au trimis la omul lui Dumnezeu zicându-i: Vino de fă rugăciune pentru noi, că voiu să merg asupra barbarilor și sfântul neputând să meargă cu carul pentru boală, s'au pus în corabie, și au mers la cetatea împărătească și însă fața cea scârnavă a tiranului nu o au văzut, numai poruncă de la el i-au venit, zicându-i: De te vei plecà a face după cererea mea, eu voiu face bine și ție și Monastirii tale. Iară de nu, te voiu spânzurà de un lemn în vederea tuturor, de să vor îngrozì și alții cu tine. Iară sfântul au zis: nu-ți deșărtà vistieriile darurilor tale, ci gătește astăzi spânzurătorile, sau și focul, că eu aceasta poftesc, ca să mor pentru dragostea lui Hristos. Acestea auzind acel fără omenie, l-au dat pe mâna unui Ioan fermecătorul, carele să înălțà cu firea, și să fălia în știință, și el era plin de spurcatele eresuri ale luptătorilor de Icoane, socotind că acela îl va face de-și va schimbà gândul cu răsvrătirile sale. Și luând pre sfântul la Ormisda, Monastirea lui Serghie și Vach, ce erà aproape de curtea împărătească, și întrebându-se cu fermecătorul, și biruindu-l cu a sa multă știință, atâta l-au făcut, cât ș'au perdut mințile, și arătându-și nemutarea gândului său, l-au trimis rușinat la turbatul și nebunul tiran, și s'au arătat mai vârtos neînvățat decât ritor becisnicul.

Carele mergând la el zisă: O împărate, mai lesne vei domolì fierul ca ceara, decât pre bărbatul acela să-l pleci și să-l întorci spre ceiace gândești. Deci auzind acestea tiranul, l-au mai adus la curțile lui Elevterie, și l-au închis la o închisoare întunecoasă, puindu-i și păzitori ca nici să-i slujească nimenea, ci să-l lase într'acestași chip doi ani să petreacă. Și necăjit și chinuit fiind cu multă nevoe, au ruminat și cu aceasta pe tiranul. Deci silindu-l în toate zilele să-l supue dupre voia sa, și neputându-l plecà, l-au trimis la isgonire în Ostrovul Samotrachiei. Iară mergerea lui la isgonire, curând și despărțirea sufletului de trup i-au adus: Că numai douăzeci și trei de zile, trăind în Ostrov, au răposat acolo, mergând la Domnul cu cuviință și cu pace. Las dară a zice, de câtă blagoslovenie s'au umplut locul acela, și câte tămăduiri au luat dela acest sfânt. Deci să săvârșește soborul lui în sfânta biserica cea mare, și în Monastirea cea zidită de dânsul în Siggriania.

From the Menaion for March, 1930, p. 96–97 About the source