Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei

Intru această lună, în 8 zile, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru și mărturisitorul Teofilact, Episcop Nicomidiei.

Acest fericit au fost despre părțile răsăritului și petrecându-și bine viața din mică vârstă, din dumnezeească purtarea de grijă eșind de acolo s'au dus în Constantinopol și împrietenindu-se cu ispravnicul celor ce sânt la tainele împărătești, carele să zice latinește Asicritas. Carele acesta era Tarasie cel mare, strălucitorul Pravoslaviei. Și de vreme ce fu ales de Dumnezeu în scaunul patriarhiei Constantinopolei, lăsând Pavel chiprenul scaunul de bună voie, să sui lumina pre sfeșnic. Și îndată minunatul arhiereu făcând o monastire lângă gura Mărei Negre, pe prea cuviosul Teofilact și pre Mihail al Sinadului îi făcu călugări în loc de mireni, cari înfrumusețau soborul și cu cuvintele și cu faptele. După aceia arhiereul aflând fapta bună cea strălucitoare a acestor bărbați și procopsirea cea întru Hristos, îndată trimise de îi luă, și-i puse la casa sa cea de rugăciune. Și nu trecu multă vreme și-i făcu episcopi. Insă pre Mihail la Sinada, iară pre cinstitul Teofilact la Nicomidia. Cât dară au fost lucrurile cele bune ale acestuia, aceleași lucruri ce s'au făcut pe dânsul dovedesc. Adecă sfintele case ce le-au zidit și bolnițele și ajutorul văduvelor și al săracilor și cea fără de număr milostenie. Căci atâta era de milosârd marele acesta al lui Dumnezeu următor, ca luând vas cu apă încropită singur spălà bolnavii și betegii și stricații și-i ștergeà cu mâna sa. Deci părăsind viața aceasta marele Tarasie, strălucind nouăsprezece ani în scaunul patriarhiei. Și primind scaunul prea înțeleptul Nichifor întâmplatu-s'au un lucru de jale. Căci apucă împărăția Leon Armeanul urâtorul de Hristos și numai decât ticălosul se porni spre surparea sfintelor icoane. Și dacă se vădi aceasta, iară marele Nichifor trimise de luă cu dânsul pre cei mai aleși din arhierei, anume pre Emilian al Chizicului și pre Eftimie al Sardiei și pre Iosif al Tesalonicului, pre Evdochie al Amoreei, pre Mihail al Sinadului, cu alți mulți împreună și pre fericitul Teofilact și merse către păgânul și vicleanul împărat, și-i aduseră înainte multe ierburi lecuitoare din dumnezeieștile Scripturi. Iară el, ca o aspidă ce-și astupă urechile, n'au vrut să înțeleagă cele zise, ci defăimând toate lucrurile se ținea tot de cele dintâi ale lui. Deci ceilalți arhierei tăcură; iară numai fericitul Teofilact zise către dânsul: Știu că calci îndelungă răbdarea lui Dumnezeu, dar îți va veni fără de veste cumplită stricăciune și surpare asemenea ca un vifor și nu vei afla pre nimenea să te izbăvească. Din cuvintele acestea umplându-se de mânie, îi trimise pre toți cu urgie la izgonire. Insă pre dumnezeescul Nichifor la ostrovul Tasului și pre cel deapururea pomenit Mihail al Sinadului la Evdochiada și pre alți într'alte părți. Iară pre fericitul Teofilact la Strovila cetatea carea este la locul Kivereoților lângă mare. Intru aceia petrecând acest fericit mărturisitor treizeci de ani, răbdând cu vitejie traiul cel cu anevoie în pământ strein, s'au pristăvit către Domnul. Deci după câțiva ani potolindu-se eresul și luminând pravoslavia în zilele blagocestivei augustei Teodorei și a prea sfântului patriarh Metodoie s'au adus prea cinstitele moaște ale prea cuviosului părintelui nostru Teofilact dela izgonire, și s'au pus în Nicomidìa în biserica cea zidită de dânsul.

From the Menaion for March, 1930, p. 56–57 About the source