Sfântul Mucenic Trifon
Viața
In ziua dintâi: Inainte prăznuirea Intâmpinărei Domnului Dumnezeu, și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Și sfântul mucenic Trifon.
Stih
Iară tu Trifone, ce de sabie pătruns ești murind,Deci care este vremea sfârșitului tău? începutul lunei fiind. Intru întâia zi a lui Februarie, Trifon a murit prin sabie.
Acesta erà din satul ce se chemà Lampsac, din eparhia Frighiei, pe vremea împărăției lui Gordian, la două sute nouăzeci și cinci de ani, dela împărăția lui August. Și fiind încă foarte tânăr, și purtându-se cu meșteșug de potriva vârstei sale, precum povestesc că pășteà gâște, s'a umplut de Duhul Sfânt, și tămăduià toată slăbiciunea, și dracii gonià. Tămăduit-a și pre fiica împăratului îndrăcită fiind, la care lucru zic, că a arătat și pre drac, la cei ce se aflau de față, ca un câine negru, și spuneà faptele cele viclene. Deci cu această minune a tras pre mulți la credința lui Hristos; iară pre vremea împăratului Dechie, carele a primit pre Filip, cel ce a împărățit după Gordian, fu pârît la Achilin Eparhul Anatolului, că nu da slujbă și cinste dracilor. Deci aducându-se înaintea lui la Nicheea, și mărturisind numele lui Hristos, întâi fu bătut cu spata, un fel de muncă, după aceea fu legat de cai, și gonit în vreme de iarnă, prin locuri cu anevoie de trecut, și prin sate cu anevoe de umblat. Apoi după acestea gol preste piroane de fier fu tras. Deci mai bătându-l încă, și arzându-l cu făclii pre coaste, ș'a luat răspunsul, să moară de sabie, care apucând mai 'nainte, ș'a dat sufletul la Dumnezeu. Și se face soborul lui la mărturisirea lui, ce este în sfânta biserică a Apostolilor, a sfântului Ioan teologul aproape de sfânta biserică cea mare.
Din Mineiul pe februarie, 1929, p. 14 Despre sursă