Sfântul Cuvios Visarion

Intru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Visarion.

Cuviosul acesta părintele nostru Visarion s'a născut trupește în Eghipet. Deci înțărcându-l maică-sa, și întru sfintele Scripturi învățându-se, a strălucit întru inima sa lumina cea sfântă. Pentru aceasta din tânără vârstă, a iubit pre Dumnezeu foarte, nici cum întinând cu vre-un fel de lucru sfântul Botez ce i s'a dat lui în Pruncie. Căci suindu-se la loc pustiu, ca un fără de trup se nevoià, și defăimând trupul ca cel stricăcios, pre cel mai rău la cel mai bun l-a supus, și pre Dumnezeu carele îl iubià, l-a avut ajutor. Căci patruzeci de zile și patruzeci de nopți sta neclătit ca un stâlp, avându-și mâinile și ochii în sus, și pre sufletul său nedespărțit dela Dumnezeu. Pentru care și de Dar învrednicindu-se, nu întâmplătoarele semne lucrà, ci și foarte prea mărite; căci păzindu-și cea dupre chip, cu toată puterea, lucrà acelea ce și proorocii cei mari au lucrat, cei ce cu Dumnezeu aevea au vorbit. Pentrucă Moisì temelia tuturor proorocilor prin lemn, a prefăcut apele cele amare în dulci, închipuind Crucea Domnului, ca să liniștească pre Iudeii cei ce cârteau. Iară acest fericit, mergând oarecând cu ucenicul său pe cale fără de apă, și arzându-se de sete, prin însemnarea Crucii în văzduh, a prefăcut în dulce apa mării cea sărată și neputincioasă a se bea, și rece și bună de băut o a făcut; din care și îndestulându-se împreună cu alții mulți, au mulțumit lui Dumnezeu Isus al lui Navì oarecând, biruind pre Amalic a oprit soarele din drumul său până ce i-a înfrânt pre toți; și acest fericit, oarecând aflându-se la oarecare loc, și spre folosul multora vorbind, și fiind vremea spre seară, cerând dela Dumnezeu, a oprit soarele până ce a săvârșit învățătura. Și acesta ca Ilie, a pogorît apă din Cer, nu odată sau de două ori, ci mai de multe ori, alții cerându-o dela el aceasta. Proorocul Eliseiu, oarecând cu cojocul lui Ilie, a trecut Iordanul fără să se ude; iară acesta în loc de Iordan, râul Nilului, și în loc de cojoc, semnul Crucii armă tare întrebuințând, pre toată apa o a prefăcut în câmp drept, și pe deasupra atâtor ape mergând pe jos, o minune! până la glezne numai i s'au udat picioarele. Ce este mai minunat decât minunile acestea? Asemenea și alte feluri de semne făcând cu puterea Crucii, și în adânci bătrânețe slujind lui Dumnezeu, s'a mutat la veșnicele lăcașuri.

Din Mineiul pe februarie, 1929, p. 202 Despre sursă