Luca 18

1 Și ziceà și pildă lor, că se cade în toată vremea a se rugà și a nu se lenevì, zicând: 2 Un judecător oarecare erà într’o cetate, care de Dumnezeu nu se temeà și de om nu se rușinà. 3 Erà și o văduvă în cetatea aceea și venià la dânsul, zicând: izbăvește-mă de pârâșul meu. 4 Și nu vreà în multă vreme; iar după aceea a zis întru sine: deșì de Dumnezeu nu mă tem, și de om nu mă rușinez; 5 Dar pentru că îmi face supărare văduva aceasta, o voiu izbăvì pre ea; ca nu până în sfârșit venind să mă supere. 6 Și au zis Domnul: auziți ce grăiește judecătorul nedreptăței? 7 Dar Dumnezeu au nu va face izbăvire aleșilor săi, cari strigă către dânsul ziua și noaptea, de și îndelung îi rabdă pre dânșii? 8 Zic vouă, că va face izbăvirea lor curând. Însă când va venì Fiul Omului, oare va aflà credința pre pământ? 9 Și au zis și către oarecari ce se nădăjduiau întru sine cum că sunt drepți și defăimau pre ceilalți, pilda aceasta: 10 Doi oameni s’au suit în Biserică să se roage, unul Fariseu și altul Vameș. 11 Fariseul stând, așà se ruga întru sine: Dumnezeule, mulțumescu’ți, că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, preacurvari, sau ca și acest Vameș. 12 Postesc de două ori în săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig. 13 Iar Vameșul de departe stând nu vreà nici ochii săi la cer să’i ridice, ci își băteà pieptul său zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. 14 Zic vouă, s’a pogorît acesta mai îndreptat la casa sa, decât acela, că tot cel ce se înalță pre sine, se va smerì; iar cel ce se smerește pre sine, se va înălțà. 15 Și aduceau la el și pruncii, ca să se atingă de ei; iar ucenicii văzând, i-au certat pre dânșii. 16 Iar Iisus chemându’i la sine pre ei, au zis: lăsați pruncii să vie la mine și nu’i opriți pre ei, că a unora ca acestora este împărăția lui Dumnezeu. 17 Amin zic vouă: oricine nu va primì împărăția lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intrà într’însa. 18 Și l-a întrebat pre el un boier zicând: Învățătorule bune, ce voiu face să moștenesc vieața veșnică? 19 Iar Iisus i-au zis lui: căci îmi zici bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu. 20 Poruncile știi: să nu curvești. Să nu ucizi. Să nu furi. Să nu fii mărturie mincinoasă. Cinstește pre tatăl tău și pre muma ta. 21 Iar el a zis: acestea toate le-am păzit din tinerețele mele. 22 Iar Iisus auzind acestea, i-au zis lui: încă una îți lipsește: toate câte ai vinde-le și le împarți săracilor și vei aveà comoară în cer, și vino, urmează mie. 23 Iar el auzind acestea, s’a întristat, că erà bogat foarte. 24 Și văzându’l Iisus că s’a întristat, au zis: cât de anevoe vor intrà întru împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții! 25 Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului, decât bogatul a intrà întru împărăția lui Dumnezeu. 26 Iar cei ce au auzit acestea, au zis: și cine poate să se mântuiască? 27 Iar el au zis: cele ce nu sunt cu putință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu. 28 Și a zis Petru: iată, noi am lăsat toate și am urmat ție. 29 Iar el au zis lor: amin grăiesc vouă, că nimeni nu este care și-a lăsat casă, sau părinți sau frați sau femeie, sau feciori pentru împărăția lui Dumnezeu, 30 Care să nu ià cu mult mai mult în vremea aceasta și în veacul cel viitor vieață veșnică. 31 Și luând cu sine pre cei doisprezece, au zis către ei: iată ne suim în Ierusalim și se vor împlinì toate cele scrise prin proroci pentru Fiul Omului. 32 Că se va dà neamurilor și se va batjocorì și se va ocărî și se va scuipì. 33 Și bătându’l, îl vor omorî pre el și a treia zi va învià. 34 Iar ei nimic dintr’acestea n’au înțeles, și erà cuvântul acesta ascuns dela ei, și nu cunoșteau cele ce se grăiau. 35 Și a fost când s’au apropiat el de Ierihon, un orb ședea lângă cale cerșind. 36 Și auzind norodul trecând, a întrebat ce este aceasta. 37 Și i-a zis lui, că Iisus Nazarineanul trece. 38 Și a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluește-mă. 39 Iar cei ce mergeau înainte certau pre el să tacă, iar el cu mult mai vârtos striga: Fiul lui David, miluește-mă. 40 Și stând Iisus, au poruncit să’l aducă pre el la sine; iar apropiindu-se el de dânsul, l-au întrebat zicând: 41 Ce voiești să’ți fac? Iar el a zis: Doamne, să văz. 42 Și Iisus i-au zis lui: vezi, credința ta te-a mântuit. 43 Și îndată a văzut, și a mers după el, slăvind pre Dumnezeu, și tot norodul văzând, a dat laudă lui Dumnezeu.