Luca 19

1 Și intrând, treceà prin Ierihon. 2 Și iată un om anume Zacheu, și acesta erà mai mare vameșilor și erà bogat. 3 Și căutà să vază pre Iisus cine este, și nu puteà de norod, că erà mic de stat. 4 Și alergând înainte, s’a suit într’un dud ca să’l vază pre el, că pre acolo vreà să treacă. 5 Și dacă au venit la locul acela, căutând Iisus, l-au văzut pre dânsul, și au zis către dânsul: Zachee, grăbește de te pogoară că astăzi în casa ta mi se cade să fiu. 6 Și grăbindu-se s’a pogorît, și l-a primit pre dânsul bucurându-se. 7 Și văzând toți cârtiau zicând: că la un om păcătos au intrat să găzduiască. 8 Iar Zacheu stând, a zis către Domnul: iată jumătate de avuția mea, Doamne, o dau săracilor, și de am năpăstuit pre cinevà cu ceva, întorc împătrit. 9 Și au zis către el Iisus: astăzi s’a făcut mântuire casei acesteea, pentrucă și acesta fiu al lui Avraam este. 10 Că au venit Fiul Omului să caute și să mântuiască pre cel pierdut. 11 Și ascultând ei acestea, adăogând au zis o pildă, pentrucă erà el aproape de Ierusalim, și li se păreà lor cum că îndată va să se arate împărăția lui Dumnezeu. 12 Deci au zis: un om oarecare de bun neam, s’a dus într’o țară departe să’și ià lui împărăție și să se întoarcă. 13 Și chemând zece slugi ale sale, le-a dat lor zece mnas, și a zis către ei: neguțătoriți până voiu venì. 14 Iar cetățenii lui îl urau pre el, și au trimis solie după el zicând: nu voim pre acesta să împărățiască preste noi. 15 Și a fost când s’a întors el luând împărăția, a zis să se cheme la dânsul slugile acelea, cărora dedese argintul, ca să știe cine ce a neguțătorit. 16 Și a venit cel dintâiu zicând: doamne, mnaoa ta a agonisit zece mnas. 17 Și a zis lui: bine, slugă bună, că întru puțin ai fost credincios, să aibi putere preste zece cetăți. 18 Și a venit cel al doilea zicând: doamne, mnaoa ta a făcut cinci mnas. 19 Și a zis și acestuia: și tu fii preste cinci cetăți. 20 Și altul a venit zicând: doamne, iată mnaoa ta, care o am ținut legată în măhramă; 21 Că m’am temut de tine, pentrucă om aspru ești; iei ce n’ai pus și seceri ce n’ai semănat. 22 Și i-a zis: din gura ta te voiu judecà, slugă vicleană. Ai știut că eu om aspru sunt, luând ce n’am pus și secerând ce n’am semănat. 23 Dar pentruce n’ai dat argintul meu schimbătorilor și venind eu l-aș fi cerut cu dobândă? 24 Și celor ce stau înainte le-a zis: luați dela el mnaoa și o dați celui ce are zece mnas. 25 Și au zis lui: doamne, acela are zece mnas. 26 Că zic vouă, că tot celui ce are i se va dà, iar dela cela ce n’are și ce are se va luà dela el. 27 Însă pre vrăjmașii mei aceia cari n’au voit să împărățesc preste dânșii, aduceți’i încoace și’i tăiați înaintea mea. 28 Și zicând acestea, mergeà înainte, suindu-se în Ierusalim. 29 Și a fost când s’a apropiat de Vithfaghi și Vitania, către muntele ce se chiamă al Maslinilor, a trimis doi din ucenicii săi, zicând: 30 Mergeți în satul care este înaintea voastră; întru care intrând veți găsi un mânz legat, pre care nimeni din oameni niciodată n’a șezut, dezlegați’l pre el și’l aduceți. 31 Și de va întrebà cinevà pre voi: pentruce îl dezlegați? Așà să ziceți lui: că Domnului trebuește. 32 Și mergând trimișii, au aflat cum zisese lor. 33 Și dezlegând ei mânzul, au zis stăpânii lui către ei: ce dezlegați mânzul? 34 Iar ei au zis: Domnului trebuește. 35 Și l-au adus pre el la Iisus, și aruncându’și veșmintele sale pre mânz, au pus pre Iisus deasupra. 36 Și mergând el, așterneau veșmintele lor pre cale. 37 Și apropiindu-se el la pogorâșul muntelui Maslinilor, a început toată mulțimea ucenicilor bucurându-se a lăudà pre Dumnezeu cu glas mare pentru toate puterile care văzuse, 38 Zicând: bine este cuvântat Împăratul cel ce vine întru numele Domnului; pace în cer, și slavă întru cei de sus. 39 Și oarecarii Farisei din norod au zis către el: Învățătorule, ceartă’ți ucenicii tăi. 40 Și răspunzând, au zis lor: zic vouă: că de vor tăceà aceștia, pietrile vor strigà. 41 Și dacă s’au apropiat, văzând cetatea, au plâns de dânsa, 42 Zicând: de ai fi cunoscut și tu, măcar în ziua aceasta a ta, cele ce sunt către pacea ta! Iar acum s’au ascuns de către ochii tăi. 43 Că vor venì zile asupra ta, și vor pune vrăjmașii tăi șanț împrejurul tău și te vor încunjurà, și te vor îmbulzì de toate părțile. 44 Și te vor face întocma cu pământul, pre tine și pre feciorii tăi întru tine; și nu vor lăsà întru tine piatră pre piatră; pentrucă n’ai cunoscut vremea cercetărei tale. 45 Și intrând în biserică, au început a scoate pre cei ce vindeau într’însa și cumpărau, zicând lor: 46 Scris este: casa mea casă de rugăciune este: iar voi o ați făcut peșteră tâlharilor. 47 Și erà învățând în toate zilele în biserică. Iar Arhiereii și Cărturarii și Bătrânii norodului căutau pre el să’l piearză. 48 Și nu aflau ce’i vor face; că tot norodul se ținea de el, ascultându’l pre dânsul.