Luca 20

1 Și au fost într’una din zilele acelea, învățând el norodul în biserică, și bine vestind, au venit Preoții și Cărturarii cu Bătrânii. 2 Și au grăit către el, zicând: spune nouă, cu ce putere faci acestea? Sau cine este care ți-a dat ție puterea aceasta? 3 Iar el răspunzând, au zis către ei: întrebà-voiu și eu pre voi un cuvânt, și să’mi spuneți: 4 Botezul lui Ioan din cer a fost, sau dela oameni? 5 Iar ei cugetau întru sine, zicând: de vom zice, din cer, va zice: pentruce dar n’ați crezut lui? 6 Iar de vom zice: dela oameni, tot norodul cu pietre ne va ucide; căci este încredințat că Ioan proroc a fost. 7 Și au răspuns, că nu știu de unde. 8 Și Iisus le-au zis lor: nici eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea. 9 Și au început a zice către norod pilda aceasta: un om a sădit vie, și o a dat lucrătorilor, și s’a dus departe multă vreme. 10 Și la vreme a trimis către lucrători o slugă, ca să’i deà lui din rodul viei; iar lucrătorii, bătându’l pre el, l-au trimis deșert. 11 Și a adaos a trimite altă slugă; iar ei și pre acela bătându’l și batjocorindu’l, l-au trimis deșert. 12 Și a adaos a trimite și al treilea, iar ei și pre acela rănindu’l, l-au scos afară. 13 Și a zis domnul viei: ce voiu face? Trimite-voiu pre fiul meu cel iubit; doară văzându’l pre dânsul, se vor rușinà. 14 Iar lucrătorii văzându’l pre el, cugetau întru sine, zicând: acesta este moștenitorul; veniți să’l ucidem pre el, ca să fie a noastră moștenirea. 15 Și scoțându’l afară din vie, l-au omorît. Ce va face dar lor domnul viei? 16 Venì-va și va pierde pre lucrătorii aceștia, și viea o va dà altora. Iar ei auzind, au zis: să nu fie. 17 Iar el căutând spre ei, au zis: ce este dar aceasta ce este scris: piatra pre care nu o au băgat în seamă ziditorii, aceasta s’a făcut în capul unghiului. 18 Tot cela ce va cădeà pre acea piatră, se va sfărâmà; iar preste care va cădeà, îl va spulberà. 19 Și căutau Arhiereii și Cărturarii ca să’și puie mâinile pre el într’acel ceas; și s’au temut de norod; căci înțeleseseră că despre dânșii au zis pilda aceasta. 20 Și pândindu’l, au trimis iscoade, carii se prefăceau pre sine a fi drepți, să’l prinză pre el în cuvânt, ca să’l deà pre el stăpânirei și puterei dregătorului. 21 Și l-au întrebat pre el, zicând: Învățărorule, știm că drept grăești și înveți, și nu alegi față, ci într’adevăr calea lui Dumnezeu înveți: 22 Cade-se nouă a dà dajdie Chesarului, sau nu? 23 Iar el pricepând vicleșugul lor, au zis către ei: ce mă ispitiți? 24 Arătați’mi un dinar. Al cui chip și scriptură pre el are? Iar ei răspunzând, au zis: ale Chesarului. 25 Iar el le-au zis lor: dați înapoi dar cele ce sunt ale Chesarului, Chesarului și cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. 26 Și nu l-au putut prinde pre dânsul în cuvânt înaintea norodului; și minunându-se de răspunsul lui, au tăcut. 27 Iar apropiindu-se unii din Saduchei, carii grăesc împrotivă că nu este înviere, l-au întrebat pre el zicând: 28 Învățătorule, Moisì a scris nouă: de va murì fratele cuivà, având muiere, și acesta va murì fără feciori, ca să ià fratele lui pre muierea aceea, și să ridice sămânță fratelui său. 29 Deci șapte frați au fost, și cel dintâi luând muiere, a murit fără de feciori. 30 Și a luat al doilea pre muierea aceea, și acela a murit fără de feciori. 31 Și al treilea o a luat pre ea; și așijderea câte șapte, și n’au lăsat feciori, și au murit. 32 Iar mai apoi de toți, a murit și muierea. 33 Deci la înviere, al căruia dintr’înșii va fi muiere? Căci câte șapte o au avut pre ea muiere. 34 Și răspunzând Iisus, au zis lor: fiii veacului acestuia se însoară și se mărită, 35 Iar cei ce se învrednicesc a dobândì acel veac și învierea din morți, nici se însoară, nici se mărită; 36 Că nici să moară nu mai pot; ci asemenea cu îngerii sunt, și fii lui Dumnezeu sunt, fiind fii ai învierei. 37 Iar cum că se vor sculà morții, și Moisì a arătat la Rug, precum zice: Domnul Dumnezeul lui Avraam, și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. 38 Iar Dumnezeu nu este al morților, ci al viilor; că toți lui viiază. 39 Și răspunzând oarecarii din Cărturari, au zis: Învățătorule, bine ai zis. 40 Și nu mai îndrăsniau deacia să’l mai întrebe pre el nimic. 41 Și au zis către dânșii: cum zic că Hristos este fiul lui David? 42 Și însuș David zice în cartea Psalmilor: zis-au Domnul Domnului meu: șezi deadreapta mea, 43 Până ce voiu pune pre vrăjmașii tăi așternut picioarelor tale. 44 Deci David, Domn îl chiamă pre el, și cum fiu al lui este? 45 Și ascultând tot norodul, au zis ucenicilor săi: 46 Păziți-vă de cărturari, carii voesc a umblà în podoabe, și iubesc închinăciunile prin târguri, și scaunele cele mai de sus în sinagoguri, și șederile cele mai întâi la ospețe; 47 Carii mănâncă casele văduvelor, și cu pricină îndelung se roagă; aceștia vor luà mai multă osândă.