Psalm 140

1 Doamne strigat-am către tine, auzi-mă; ia aminte glasul rugăciunii mele, când strig către tine. 2 Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâea înaintea ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seara. 3 Pune Doamne streaje gurei mele, și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele. 4 Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să tăgăduesc răspunsurile cele din păcate. 5 Cu oamenii cei ce lucrează fărădelege; și nu mă voiu însoțì cu aleșii lor. 6 Certà-mă-va dreptul cu milă și mă va mustrà; și untuldelemn al păcătosului să nu ungă capul meu. 7 Că încă și rugăciunea mea este întru bune vrerile lor; înghițitu-s’au lângă piatră judecătorii lor. 8 Auzì-se-vor graiurile mele, că s’au îndulcit, ca o brazdă de pământ s’au rupt pre pământ, risipitu-s’au oasele lor lângă iad. 9 Căci către tine Doamne, Doamne ochii mei, spre tine au nădăjduit, să nu iei sufletul meu. 10 Păzește-mă de cursa, care mi-au pus mie, și de smintelile celor ce fac fărădelege. 11 Cădeà-vor în mreaja sa păcătoșii, deosebi sunt eu, până ce voiu trece.