Psalm 142

1 Doamne auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul tău, auzi-mă întru dreptatea ta. 2 Și să nu intri la judecată cu robul tău, că nu se va îndreptà înaintea ta tot cel viu. 3 Că a gonit vrăjmașul sufletul meu, împilat-a la pământ vieața mea. 4 Așezatu-m’a întru întunerec ca pre morții veacului, și s’a mâhnit întru mine duhul meu. 5 Întru mine s’a turburat inima mea, adusu-mi-am aminte de zilele cele din început; cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor tale am gândit. 6 Tins-am către tine mâinile mele; sufletul meu ca niște pământ fără de apă ție. 7 Degrab auzi-mă Doamne, slăbit-a duhul mie. 8 Să nu întorci fața ta dela mine și mă voiu asemănà celor ce se pogoară în groapă, 9 Auzită fă mie dimineața mila ta, că spre tine am nădăjduit. 10 Arată mie Doamne calea, în care voiu merge; că la tine am ridicat sufletul meu. 11 Scoate-mă dela vrăjmașii mei, Doamne la tine am scăpat; învață-mă să fac voea ta, că tu ești Dumnezeul meu. 12 Duhul tău cel bun mă va povățuì la pământul cel drept; pentru numele tău Doamne mă vei vieà întru dreptatea ta. 13 Scoate-vei din necaz sufletul meu, și întru mila ta vei sfârșì pre vrăjmașii mei. 14 Și vei pierde pre toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul tău.