Sfânta Împărtășanie: ce este și cum ne pregătim

86. Ce este sfânta împărtășire?

Sfânta împărtășire este taina în care creștinul mănâncă trupul Domnului și bea sângele lui, sub chipul pâinii și al vinului.

87. Când a așezat Mântuitorul taina sfintei împărtășiri?

Mântuitorul a așezat taina sfintei împărtășiri la cea din urmă cină a sa cu sfinții apostoli, numită cina cea de taină, care a avut loc Joi seara, înaintea patimilor. Atunci, El luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o apostolilor, zicând: „Luați mâncați. Acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor”. După aceea, luând paharul l-a binecuvântat și li l-a dat, zicând: „Beți dintr'acesta toți. Acesta este sângele meu, al Legii celei noui, care, pentru voi și pentru mulți, se varsă spre iertarea păcatelor. Aceasta s'o faceți întru pomenirea mea”.

88. Când și cum se prefac pâinea și vinul în trupul și sângele Domnului?

Pâinea și vinul, care se aduc la altar, pentru săvârșirea sfintei împărtășiri, se prefac în trupul și sângele Domnului în timpul sfintei liturghii, când cântărețul sau corul cântă „Pe tine te lăudăm”. Atunci preotul se roagă în altar și zice: „Doamne, trimite pe Duhul tău cel sfânt peste noi și peste darurile acestea ce sunt puse înainte și fă adecă pâinea aceasta cinstit trupul Hristosului tău, iar ce este în paharul acesta cinstit sângele Hristosului tău, prefăcându-le cu Duhul tău cel sfânt”. Prin această rugăciune, pâinea și vinul se prefac în trupul și sângele Domnului în chip minunat și nepătruns de mintea noastră, așa că după aceea rămân numai pentru simțurile trupești pâine și vin, dar de fapt sunt însuși trupul și sângele Domnului.

89. Care sunt foloasele sfintei împărtășiri?

Cel ce se împărtășește, se unește cu Hristos și prin aceasta sporește în sine harul dumnezeiesc, slăbește înclinarea inimii spre rele, se curăță de păcate și se face părtaș vieții de veci. Nu dobândește însă aceste foloase decât numai cine se apropie cu vrednicie de sfânta împărtășire, adică cine și-a curățit mai întâi sufletul prin pocăință și este înarmat cu credință tare și nădejde sigură în Dumnezeu, iar cine se împărtășește cu nevrednicie săvârșește un mare păcat și-și atrage osânda grea. Cu cât cineva se împărtășește mai des cu atât mai bine. Vechii creștini se împărtășeau în toate Duminicile și sărbătorile. Așa s'ar cădea să facem și noi astăzi, dar dacă nu putem, să ne împărtășim cel puțin în cele patru posturi ale anului.

90. Ce trebue să mai știm despre sfânta împărtășire?

Despre sfânta împărtășire trebue să mai știm, că ea nu este numai taină, ci și jertfă care se aduce pentru iertarea păcatelor celor vii și celor morți. Cel ce se jertfește este Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, al cărui trup și sânge sunt de față în sfânta împărtășire sub chipul pâinii și al vinului. Prin urmare această jertfă este în totul la fel cu jertfa de pe cruce a Mântuitorului. Deosebirea este numai că, la Jertfa de pe cruce, Domnul Hristos a suferit dureri și sângele său a fost văzut curgând, iar la jertfa sfintei împărtășiri, El nu mai sufere dureri și sângele nu mai curge aevea. De aceea, această din urmă jertfă se mai numește și jertfa cea neînsângerată sau fără de sânge. Prin această jertfă noi aducem laudă lui Dumnezeu, îi mulțumim pentru binefacerile primite și-l rugăm să ne dea harul Său și iertare de păcate. De aceea este de mult folos sufletesc să luăm parte cât mai des la sfânta liturghie, deoarece în timpul ei se săvârșește sfânta jertfă și să rugăm pe preoți să facă sfânta liturghie împreună cu sfânta jertfă pentru iertarea păcatelor noastre și ale răposaților noștri.