Miercuri, 11 noiembrie 2037

Din Sinaxar

neverificat pentru 2037

• Sfântul Mare Mucenic Mina O arată cu adevărat aceasta Mină tăiat fiind, Mină întru a unsprezecea zi a primit; Prin sabie vesel sfârșit. FĂ ceata…

  

  „Intru această lună în ll zile, pomenirea sfântului marelui mucenic Mină cel din Cotiani.

  Stih

  Egiptul cu adevărat, când naște mare este născând;

  O arată cu adevărat aceasta Mină tăiat fiind, Mină întru a unsprezecea zi a primit; Prin sabie vesel sfârșit.

  FĂ ceata a lost pre vremea împărăției lui Maximian, din Eghipt. Oștindu-se în cohorta ce se chemà Rutalia sub Arghirisc în Cotianul Frighiei Salutariei. Deci nesulerind ca să vadă cinstindu-se rătăcirea idolilor, se sui în munte de se curăți pre sine cu postiri și cu rugăciuni.

  Și întărindu-se de ajuns și aprinzându-i-se sufletul cu dumnezeescul dor către Hristos, se pogorâ din munte și stând în mijlocul idololatrilor, propovedui pre Hristos. Pentru aceea încăpu la munci, frecându-i trupul cu târsini și dându-l prin arsuri de foc și trăgându-l preste ciulini fâră de milă, de i-a spart trupul, în urma cărora își primi sfârșitul prin sabie.

  Din minunile sfântului Mină.

  ergând odată un creștin ca să se închine la Biserica acestui sfânt Mină, a găzduit la o casă de streini; iară stăpânul acelei case cunoscând că găzduitul avea bani în sânul său, sa sculat în miezul nopței și l-a omorît. Apoi tăindu-l bucăți, le-a pus într'o coșniță și o a ascuns în cămara sa cea mai din lăuntru așteptând ca să se facă ziuă. Deci în vremea ce ucigașul se află întru nevoință și întru E n a E m N n. Mae Se ÎN UNSPREZ îngrijire, cum și unde și când să se ducă să ascunză părțile ucisului, ca să nu-l înțeleagă cineva; iată se arată la el sfântul Mină, călare în chip de ostași și cercetându-l ce s'a tăcut streinul ce a găzduit acolo; iară ucigașul adeverea, că nu știe nimic.

  Atuncea sfântul pogorându-se de pre cal, a intrat în lăuntru casei cei mai ascunse și aflând coșnița, și scoțându-o, s'a uitat la ucigaș cu o căutătură grozavă și sălbatecă și-i zice: Cine este acesta? Iară ucigașul de frică, fără de glas și ca un uimit făcându-se, s'a aruncat pre sineși jalnică cădere la picioarele sfântului. lară sfântul alcătuind toate membrele ucisului și făcând rugăciune a înviat mortul și i-a zis lui:

  Dă laudă lui Dumnezeu. Iară mortul ridicându-se ca din somn și cugetând cele ce a pătimit de la găzduitor și cum de a doua oară a câștigat viața, a slăvit pre Dumnezeu și mulțimea și se închina ostașului celui ce se arăta, carele l-a înviat.

  Și după ce s'a ridicat de jos ucigașul,a luat sfântul banii dela el și i-a dat omului celui ce-l înviase, zicându-i lui: Du-te frate în calea ta. Și întorcându-se către ucigaș, l-a bătut precum i se cădea, apoi sfătuindu-l și lângă acestea iertând greșala lui și făcând rugăciune pentru dânsul, a încălecat calul și s'a făcut nevăzut.

  Alt creștin iarăș bogat, sa făgăduit să facă sfântului un disc de argint. Deci mergând la argintar, i-a zis să facă două discuri și pre unul să scrie numele stântului, iară pre celălalt numele său. Și după ce le-a tăcut pre amândouă, fiindcă discul sfântului se părea mai strălucit și mai de plăcere, pentru aceasta creștinul acela, a oprit discul sfântului pentru sine, tără să bage în seamă de scrisoarea numelui sfântului. Și s'a întâmplat să facă călătorie pre mare. Deci pe când cină, a adus sluga la masă discul sfântului plin de bucate, iară nesimțitul acela și neevlaviosul creștin, mâncà din bucatele cele din disc fără vre-o sfială și cucernicie.

  Deci după ce s'a ridicat masa, a luat sluga discul ca să-l spele în mare. ară discul alunecând, nu știu cum din mâinile slugii, a căzut în adâncul mării. rs.

  aceea sluga înspăimântându-se și mult temându-se, încă și cu totul amorțind ȘI buimăcindu-se a căzut și el în mare. Aceasta văzându-o stăpânul său, tânguindu-se zicea: Vai mie ticălosului! căci dorind discul sfântului, pre lângă disc mi-am pierdut și sluga. Ci ție Doamne dau tăgăduința aceasta, că de voiu afla numai trupul slugii mele, voiu da mucenicului tău sfântului Mină, împreună cu celălalt disc și prețul discului sfântului, ce s'a cufundat în mare. Deci ieșind din caic, se uita pre țărmurile mării, așteptând și nădăjduind să vadă mort trupul slugii ce-l căuta. Așà dar acolo unde luà aminte cu sârguință, o minune! Vede sluga sa vie, că ieșeà din mare țiind în mâinile sale discul sfântului. Deci văzându-l pe el sa spăimântat și a strigat cu mare glas propoveduind minunea sfântului. Iară cei ce erau în caic, au ieșit toți afară și văzând pre slugă că ținea în mâini discul, s'au minunat mult și au slăvit pre Dumnezeu. ȘI-l întrebau pre el, cum a scăpat din mare. Iară sluga le povestea, zicând:

  Indată ce am căzut în mare, a venit un om frumos și alți doi împreună și m'au apucat și umblând împreună cu mine, ieri și astăzi am venit până aicea.

  Și o femeie oarecare ducându-se la sfântul și silită fiind de către oarecine spre amestecare de rușine, chemând ea pre sfântul într'ajutor, nu o a trecut cu vederea; ci pilduind pre cel ce o silnicea, nevătămată a păzit femeiea; căci acela legându-și calul de piciorul său, silea pre femeie. Iară calul sălbătăcindu-se împrotiva stăpânului său, nu numai l-a împiedicat pre el dela nelegivita faptă, ci și l-a târât pre el pre pământ, nevrând a se opri, până ce a ajuns la biserica sfântului.

  Și acolo cu mare glas necheza; încât pre mulți oameni i-a făcut să iasă afară și să vază. Căci sărbătoare fiind atuncea, mulțime de oameni se adună acolo. Deci cel ce a pătimit aceasta, de o parte văzând adunarea norodului; și de altă parte pre cal că mai mult se sălbăticește, și pre sineși fără nici un ajutor dela nimenea temându-se ca nu cumva să sufere ceva mai rău dela calul său, fără de rușinare înaintea tuturor își mărturisi păcatul său și îndată calul contenind, a stătut îmblânzit. Iară călărețul deslegându-se a intrat în biserica sfântului și căzând se ruga lui, ca să nu fie încă mai mult pedepsit.

  Și un șchiop oarecând și o femee mută stăruind în biserica sfântului împreună cu alții mulți spre a se vindeca, în miezul nopții toți fiind cuprinși de somn, s'a arătat sfântul și a zis șchiopului: du-te acum când este liniște și apucă-te de haina mutei și te vei vindeca; iară el ducându-se și apucând-o pre ea de haină, turburându-se ea a strigat, bătându-și joc oarecum de șchiop și sa vindecat dezlegându-i-se limba. Iară șchiopul rușinându-se, îndată s'a sculat și a început a fugi. Și înțelegând amândoi minunea ce s'a făcut, au slăvit pre Dumnezeu.

  Un evreu oarecarele, având prieten pre un creștin, când voia a călători undeva departe, de multe ori lăsa la el mulți bani. Acestuia oarecând lăsându-i o pungă cu cinci sute de nomisme, cugeta creștinul în inima sa, ca să tăgăduiască amanetul care o a făcut și prin faptă.

  Căci viind evreul și cerându-și banii dupre obiceiul lor, creștinul n'a voit să-i deà, zicându-i: Tu această dată n'ai lăsat nimic la mine, ce cei dela mine? Iară evreul auzind aceasta fără de nădejde, s'a turburat cu totul, și mai pre urmă viind-și întru sine, a zis către creștin: Fiindcă nimenea n'a văzut când ți-am dat banii, jurământul să dezlege pricina noastră, și cereà ca prin sfântul să se vădească care este mincinosul. Deci, cu învoire s'au dus amândoi la biserica sfântului Mină, și îndată creștinul a făcut jurământ și adevereà tăgăduirea amanetului. Și după jurământ, au ieșit amândoi din biserică și și-au încălecat caii. Iară calul creștinului mergeà cu neorânduială și se sălbăticeă împrotiva stăpânului său și mușcând zăbala, îngrozeă că va pricinui amară moarte călărețului; și deodată l-a aruncat jos la pâmânt, însă nu i-a vătămat trupul ci și-a pierdut numai basmaua, împreună cu o chee și cu pecetea lui cea de aur.

  Apoi iarăș încălecând, mergea împreună cu evreul, care nesuferind paguba se întristà foarte pre cale și oftă din adâncul inimii. Atuncea creștinul zice către evreu:

  O prietene, fiindcă locul acesta este îndemănatic, să ne pogorim de pre cai și să mâncăm pâine. Iară după ce a început să mănânce, iată după puțin vede creștinul pre sluga sa viind și țiind cu o mână punga evreului și cu cealaltă cheea împreună cu basmaua sa; care văzându-le s'a înspăimântat. Și a zis către slugă:

  Ce este aceasta? lară sluga a răspuns:

  Un întricoșat oarecarele a venit la doamna mea și dându-i ei cheea împreună cu basmaua ta, a zis către dânsa: Cu mare grăbire trimite punga evreului, ca să nu se primejduiască bărbatul tău. Și iată luând-o am venit către tine dupre poruncă.

  Atuncea evreul umplându-se de bucurie, s'a întors împreună cu creștinul la sfântul.

  Și acesta adecă se rugă casă se boteze, ca cel ce a stătut însuș văzător la acest fel de minune. lură creștinul cereà să iă iertare, pentrucă a mâniat pre Dumnezeu prin jurământ mincinos. Deci amândoi primind precum au cerut, unul botezul și celălat iertare, s'au întors la ale lor bucurându-se.

  Din Mineiul pe noiembrie, 1927 Despre sursă

  Închide: Sfântul Mare Mucenic Mina
• Sfântul Cuvios Teodor Studitul Acesta a fost pe când împărățià Constantin Copronim, din părinți evlavioși, anume Fotinò și Teoctista. Deci alegându-și…

  Întru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Teodor egumenul Studiților mărturisitorul.

  Stih

  Ca cel ce bine ai viețuit Teodore de trei ori fericite;Mutându-te din viață, răsplătiri așteaptă multe.

  Acesta a fost pe când împărățià Constantin Copronim, din părinți evlavioși, anume Fotinò și Teoctista. Deci alegându-și de mic viața cea bună și învățând carte, s'a suit la înălțimea cunoștinței. Deci călugărindu-se și plinind tot felul de faptă bună, s'a învrednicit Darului preoțesc dela sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolei. Și aflându-se atunci egumen la mânăstirea Studitului prea cuviosul Platon, și paretisindu-se de igumenie, primì fericitul acesta igumenia, povățuind bine și cu plăcere dumnezeească turma cea încredințată lui, și păstorindu-o la pășunea mântuirii. Iară fiindcă a mustrat cu îndrăzneală pre împăratul Constantin, feciorul Irinei, împreună cu sfântul Tarasie, căci și-a lepădat pre legiuita sa femee și a luat pre alta. Pentru aceasta, unul din aceștia, adică sfântul Tarasie a fost scos dela scaunul său. Iară pre marele Teodor bătându-l, îl izgonì la Tesalonic. Apoi Constantin orbindu-se, se lipsì și de împărăție. Deci atuncea a fost chemat Teodor dela surghiunie. Însă când s'a făcut împărat Nichifor Patrichie, carele se numià și Stavrachie, iarăș s'a izgonit sfântul la Tesalonic. Iară dupăce a împărățit Leon Armeanul și căută să lepede sfintele icoane (atuncea mustrând cu îndrăzneală fericitul Teodor pre împăratul pentru sfintele icoane), a fost izgonit de către dânsul la ezerul Apoloniadei, și de acolo iarăș se trimise spre partea răsăritenilor, unde priimind vre-o sută de toiege pre spinare, le suferi cu vitejie. Și iarăș fu muncit de mai marele oastei cu grele bătăi. Și de acolo îl trimiseră la Smirna de-l închiseră într'o temniță, puindu-i picioarele în lemnul cel de munci. De aceea dacă luă Mihail Trailul împărăția, a fost scos din legături marele Teodor și chemat din surghiunie. Și având puțină odihnă, se află cu prietenii săi și cu bună nădejde a răposat întru Domnul. Era însă om uscățiv, galben la față, plăviț, avea peri cărunți și cam pleșuv la cap.

  Din Mineiul pe noiembrie, 1927 Despre sursă

  Închide: Sfântul Cuvios Teodor Studitul
• Sfântul Mucenic Victor
• Sfântul Mucenic Vichentie
• Sfântul Ștefan de la Decani, regele Serbiei
• Sfântul Cuvios Martirie din Zelenesk
• Sfânta Muceniță Ștefanida

Rânduiala postului

• Mina